Fragment din Pushing the Limits

Cum am auzit ca Epica pregateste cartea Pushing the Limits am si intrebat daca pot sa incep sa traduc un fragmentel, mai exact o mica parte din primul capitol, chiar asa incepe povestea dintre Echo si Noah. Multumesc edituri Epica pentru bucurie si pentru ca mi-a dat voie. Eu l-am tradus singura singurica asa ca sper mult sa va placa pentru ca pe mine povestea m-a cucerit de mult.

 ECHO

-tatal meu este un maniac al controlului. O urasc pe mama mea vitrega, fratele meu e mort, iar mama are... ei bine... probleme. Cum credeti ca ma simt ?

Asa mi-as fi dorit sa raspund la intrebarea doamnei Collins, dar tata acorda prea multa importanta modului cum ne percep unii ca sa dau un raspuns sincer.  In schimb, am clipit de trei ori si am zis :

-Bine.

Doamna Collins, noul asistent social de la clinica Eastwick High, s-a comportat ca si cand nici nu as fi raspuns. A impins o stiva cu dosare de pe biroul ei deja aglomerat si a inceput sa caute prin diverse hartii. Noul meu terapeut fredona cand mi-a gasit dosarul de 3 degete grosime si s-a autopremiat cu o inghititura de cafea, lasand urme rosii de ruj pe marginea canei. Duhoarea cafelei ieftine si a proaspat ascutitului creion incarcau aerul.

Tata si-a verificat ceasul stand pe scaunul din dreapta mea, iar pe cel din stanga Vrajitoarea Malefica din Vest se foia nerabdatoare. Am pierdut prima ora de calcule, tata a ratat cateva intalniri importante, iar mama vitrega din Taramul lui Oz ? Sunt sigura ca ea si-a pierdut creierul.

-Nu-i asa ca iubesti luna ianuarie ? A intrebat doamna Collins cand mi-a deschis dosarul. Un nou an, o luna noua, o noua sansa de a o lua de la zero. Fara sa astepte un raspuns a continuat :

-Iti plac draperiile ? Le-am facut singura.

Dintr-o singura miscare sincronizata, tata, mama vitrega si cu mine ne-am mutat atentia catre perdelele roz cu buline, in stil polka care atarnau le ferestrele cu vedere spre parcarea studentilor. Draperiile erau prea in genul ‘Little House on the Prairie’’ cu schema de culori tipatoare pentru gustul meu. Nici unul dintre noi nu a raspuns, iar intre noi s-a creat o liniste stanjenitoare.BlackBerry-ul tatalui meu a vibrat. Cu un efor exagerat l-a scos din buzunar si a verificat ecranul. Ashley isi trecea degetele peste burta umflata iar eu admiram multitudinea de desene pictate cu mana ca sa ma pot concentra la orice altceva.

‘’Esecul este unicul tau inamic’’

‘’Singurul mod pentru a reusi este sa nu te uiti niciodata in urma’’

‘’Reusim doar pentru ca avem credinta’’

‘’Cat lemn taie un taietor daca un taietor poate taia lemne?’’

Okay, acesta, ultimul, nu era pe peretele cu citate, dar mi s-ar fi parut foarte amuzant.

Doamna Collins imi amintea de un copoi Labrador mult prea dezvoltat cu parul ei blond si atitudinea mult prea prietenoasa.

-Rezultatele lui Echo de la ACT si SAT sunt foarte bune. Ar trebui sa fiti foarte mandri de fiica voastra, spuse ea si imi zambi. Un zambet sincer care ii arata toti dinti.

Cronometrul a pornit. Sedinta mea terapeutica oficial a inceput. Blocata cu doi ani in urma, dupa incident, Protectia Copilului a insistat foarte mult pentru terapie si tata a inteles ca e bine sa spui ,,da’’ la orice lucru pe care se insista. Obisnuiam sa merg la terapeut ca un om normal, la un birou separat de scoala. Datorita unei probleme in care a trebuit sa ne mutam in Kentucky si unui asistent social mult prea entuziasmat, am devenit parte din acest program pilot. Ideea doamnei Collins a fost sa discut cu cativa copii din liceul meu. Norocoasa de mine !

Tata s-a indreptat pe scaun :

-Rezultatele ei de la mate sunt foarte slabe. As vrea sa dea din nou examenele.

-Este vreo baie prin apropiere ? A intrerupt Ashley. Bebelulsul adora sa stea pe vezica mea.

Ashley adora sa faca mare tragedie din orice. Doamna Collins ii oferi un gambit fortat si o indruma spre usa:

-Iesiti pe holul principal si faceti la dreapta.

Cand s-a ridicat dupa scaun, aveai impresia ca Ashley tine o minge de mii de kilograme in ea in loc de un mic bebelus. Mi-am miscat capul in semn de dezgust, lucru ce l-a scos pe tata din starea de plutire.

-Domnule Emerson, a continuat doamna Collins dupa ce Ashley a iesit. Punctajul lui Echo este putin peste medie si, conform dosarului ei, ea deja a aplicat la colegiile pe care le doreste.

-Sunt si cateva scoli administrative cu termen prelungit la care as vrea sa aplice. Pe de alta parte, familia aceasta nu accepta un ,,punctaj putin peste’’. Fiica mea va excela, a spus tatal meu cu aerul unui zeu.

Putea foarte bine sa adauge si fraza : unde-i vorba, nu-i tocmeala. Mi-am proptit cotul pe bratul scaunului si mi-am ascuns fata in palme.

-Observ ca acest lucru va nemultumeste, domnule Emerson, a spus doamna Collins pe un ton deja enervate, dar punctajul lui Echo la engleza e aproape perfect.

Iar acesta e momentul in care am simtit ca explodez. Tata si fostul consilier au avut aceasi discutie si in anul in care am trecut examenul PSAT. Apoi si in anul in care am luat cu brio SAT si ACT. P robabil consilierul l-a obisnuit pe tata sa castige de fiecare data sis a nu se dea batut dupa prima discutie.

Rezultatele examenelor mele erau ultima mea problema. Grija mea cea mai mare era sa fac rost de bani pentru a repara masina lui Aires. De la moartea lui, tata se tot incapatana si insista ca trebuie sa o vindem.

-Echo, esti multumita de punctajul tau ? a intrebat doamna Collins.

I-am aruncat o privire printre suvitele de par roscat si ondulat care imi cadeau. Ultimul nostru terapeut intelesese cine conduce in familie, asa ca vorbise cu tata, nu cu mine :

-Poftim ?

- Esti multumita de rezultatele de la examenele ACT si SAT ? Vrei sa dai din nou examenele ? Si-a apropiat palmele si le-a asezat pe dosarul meu. Vrei sa aplici la mai multe scoli ?

Am intalnit ochii cenusi si obositi ai tatalui meu. Sa vedem. Sa redau testele ar insemna ca tata sa ma urmareasca in orice clipa daca invat, ceea ce ar insemna sa ma trezesc in fiecare sambata devreme, prajindu-mi toata dimineata creierul si apoi sa astept ingrijorata rezultatele cateva saptamani. Se merita sa aplic la mai multescoli ? Mai bine dau din nou testele.

-Nu chiar.

Linia de ingrijorare din jurul ochiilor lui si gura s-au adancit in semn de dezaprobare. Mi-am schimbat tonul :

-Tata are dreptate. Ar trebui sa redau examenele.

Doamna Collins a mazgalit ceva in dosar cu siloul. Fostul terapeut era constient de problemele mele autoritare. Nu era nevoit sa noteze din nou ceea ce era deja acolo.

Ashley a dat buzna in camera si s-a asezat pe locul ei

-Ce am ratat?

Sincer, chiar uitasem ca exista. Of, Doamne, daca ar uita si tata…

-Nimic, a raspuns tata.

Doamna Collins a terminat, intr-un sfarsit sa mai scrie.

-Intreaba-l pe domnul Marcos de urmatoarele testari inainte sa te  duci in clasa. Si, in timp ce joc rolul de consilier familial. Mi-ar placea sa discut programul tau pentru perioada de iarna. Ti-ai umplut timpul liber cu tot felul de activitati scolare. Ma intreb de ce.

Adevaratul raspuns, pentru ca asa a zis tata, ar fi nemultumit mai multa lume din aceasta camera, asa ca am improvizat.

-Ma vor ajuta sa ma pregatesc pentru colegiu. WOW. Am spus asta cu tot entuziasmul unei fete de 16 ani care asteapta vaccinul antigripal. Proasta alegere. Tata s-a miscat din nou in scaun si a oftat. M-am gandit la alt raspuns, dar mi-am dat seama ca si acesta ar iesi la fel.

Doamna Collins s-a intors la dosarul meu.

-Se pare ca ai un deosebit talent in arte, mai ales in pictura. Nu iti sugerez sa renunti la cursurile de afaceri, dar poti sa renunti la unul si sa il inlocuiesti cu arta.

-Nu, a zbierat tata. S-a ridicat din scaun, unindu-si degetele. Echo nu o sa mearga la nici un curs de arta, e clar ?

Tata era o combinatie ciudata de instructor militar si mana dreapta a lui Alice : mereu trebuia sa ajunga intr-un loc important si facea pe seful cu ceilalti. Trebuia sa ii dau d-nei Collins motiv sa ma creada. Nu a tresarit nici macar odata inainte sa cedeze

-Clar precum cristalul

-Ei bine, acum ca am lamurit asta... Ashley si burta ei s-au cocotat pe marginea scaunului, pregatindu-se sa plece. Din greseala, am facut o programare azi la ginecolog. Vom afla sexul copilului.

-Domnule Emerson, notele lui Echo nu sunt motivul acestei intalniri, dar inteleg daca e nevoie sa plecati. Si-a scos o scrisoare oficiala din sertarul din fata, iar Ashley s-a asezat la loc rosi de manie. Am vazut de cateva ori aceste scrisoari cu antet in ultimii doi ani. Serviciul de Protectie al Copilului cam omoara copacii.Doamna Collins citea in gand, in timp ce eu ma rugam in secret sa ma evapor. Eu si tata ne-am aruncat in acelasi timp in scaun. Of, bucuria de a face terapie de grup.In timp ce asteptam sa termine de citit, am remarcat o mica broscuta verde langa calculator, o poza cu ea si un tip, probabil sotul si pe coltul biroului o panglica mare, albastra. Genul de panglica primita atunci cand castigi o competitie. Ceva ciudat imi rascolea stomacul.

Doamna Collins a perforat scrisoarea si a atasat-o dosarului meu.

-Gata. Oficial sunt terapeutul tau.

Cand nu a mai spus nimic, mi-am mutat privirea de la panglica la ea. Ma privea :

-          E o panglica frumoasa, nu-i asa Echo ?

Tata a tusit, aruncandu-I o privire ucigatoare. Ok, asta a fost o reactie ciudata, dar din nou, el era nervos doar pentru ca era aici. Ochii mei au privit spre panglica din nou. De ce mi se parea asa cunoscuta?

-Presupun .

Ochii ei au alunecat catre medalionul catel pe care il mangaiam fara sa-mi dau seama.

-regret pierderea familiei tale. Ce domeniu din fortele armate ?

Super. Era cat pe ce ca tata sa aiba o criza de nervi. Mi-a precizat foarte clar de 75 de ori ca vrea ca  medalionul catel al lui Aires sa ramana in cutia de sub pat, dar aveam nevoie de el azi- noul terapeut, aniversarea mortii lui, prima zi din ultimul semestru de liceu. Am simtit ca mi se face greata. Evitand incruntatura dezamagitoare a tatalui meu, am inceput sa-mi despic varfurilor parului.

-Marina, a raspuns tata taios. Uite, am o intalnire in dimineata asta cu niste clienti prosperi, i-am promis lui Ashley ca o voi insoti la intalnirea cu doctorul, iar Echo isi rateaza ora. Cat mai dureaza ?

-Cat doresc eu. Daca aveti de gand sa deranjati, sedinta, domnule  Emerson, voi fi mai mult decat incantata sa-l chem pe asistentul social al lui Echo.

Am realizat ca buzele mi se ridicau intr-un zambet. Doamna Collins a jucat foarte bine. Tata si-a reluat locul, dar mama vitrega pe de alta parte...